Două criterii de bază sunt utilizate pentru determinarea originii şi anume produse "obţinute în întregime" şi produse care au suferit o "ultimă transformare substanţială" 

În cazul în care este implicată doar o ţară se va aplica criteriul "obţinut în întregime". În practică, acesta este limitat la produsele obţinute în stare naturală şi produse derivate din acestea.

Dacă sunt două sau mai multe ţări implicate în procesul de producţie al bunurilor, criteriul "ultima transformare substanţială" determină originea acestor bunuri. 

În general criteriul ultimei transformări substanţiale este exprimată în trei feluri:

• Prin regula schimbării (sub) poziţiei tarifare în Sistemul Armonizat;
• Prin lista de prelucrări şi transformări asupra bunurilor, care conferă sau nu originea ţării în care aceste operaţiuni sunt realizate;
• Prin regula valorii adăugate, prin care creşterea valorii datorată operaţiunilor de asamblare şi încorporarea de materiale reprezintă un anumit nivel din preţul de uzină al produsului