Originea preferenÅ£ială este atribuită mărfurilor din diverse ţări care respectă anumite criterii de origine. În scopul obÅ£inerii originii preferenÅ£iale, în general regulile prevăd ca mărfurile să fie obÅ£inute în întregime sau să fie supuse unor prelucrări sau transformări specifice.

Originea preferenÅ£ială conferă anumite beneficii tarifare (taxe reduse sau zero) pentru mărfurile comercializate între ţări care au un astfel de acord între ele, sau atunci când o Å£ară acordă unilateral astfel de beneficii.

Pentru a obÅ£ine origine preferenÅ£ială mărfurile dintr-o Å£ară trebuie să respecte condiÅ£iile specifice prevăzute de protocolul de origine al acordului încheiat de Uniunea Europeană cu Å£ara în cauză sau regulile de origine ale acordurilor autonome care prevăd tratamentul tarifar acordat unilateral de Uniune.

Asta înseamnă că mărfurile fie (1) sunt fabricate din materii prime care au fost produse sau obÅ£inute în Å£ara beneficiara fie (2) au suferit o anumită prelucrare sau transformare în Å£ara beneficiară. Astfel de mărfuri sunt considerate “ORIGINARE”.

În toate acordurile există o listă de prelucrări sau transformări ce trebuie aplicate materialelor neoriginare pentru a obÅ£ine statutul de produs originar. Aceste reguli sunt deseori numite “reguli de listă”. Ele stabilesc prelucrarea sau transformarea minimă ce trebuie aplicată materialelor neoriginare astfel încât produsul rezultat să obÅ£ină statutul de produs originar. Prelucrări sau transformări care le depăşesc pe cele prevăzute în listă pot fi efectuate ÅŸi nu afectează statutul de produs originar deja obÅ£inut.

Structura listei cu prelucrări sau transformări ce trebuie aplicate materialelor neoriginare se bazează pe structura Sistemului Armonizat. Deci pentru a putea stabili ce prelucrări sau transformări sunt necesare pentru un produs anume este necesar să se cunoască clasificarea tarifară a acestuia.